Răbdarea la copii: cum o construim prin povești
· Ana Ioana Moldovan
Răbdarea nu se cere cu forța. Se învață treptat, prin siguranță, repetiție și exemple blânde.
„Mai avem mult?” „Când vine?” „Acum?” „Dar de ce nu acum?” Pentru copii, așteptarea este grea. Uneori, foarte grea. Și nu pentru că sunt neascultători, ci pentru că timpul lor interior funcționează altfel. Un copil mic trăiește intens prezentul. Dacă își dorește ceva, acel ceva pare urgent. Dacă așteaptă, așteptarea pare nedreaptă. Ca părinte, am avut multe momente în care mi-am dorit ca răbdarea să apară mai repede. Dar am învățat că răbdarea nu se impune. Se construiește. Pas cu pas. De ce copiii nu au răbdare Răbdarea înseamnă să poți sta cu o dorință fără să o împlinești imediat. Pentru un copil, aceasta este o abilitate mare. El nu spune „nu am capacitatea de a-mi regla impulsul”. Spune „vreau acum”. Și, într-un fel, are dreptate. Dorința lui este acum. Aici intervine rolul nostru. Nu să îi anulăm dorința, ci să îl ajutăm să stea cu ea. „Știu că îți dorești foarte mult. Mai avem puțin de așteptat.” Această frază pare simplă, dar pentru copil transmite ceva important: dorința lui este văzută, chiar dacă nu este îndeplinită imediat. Răbdarea nu înseamnă supunere Răbdarea sănătoasă organizează voința copilului Uneori confundăm răbdarea cu tăcerea. Dar un copil răbdător nu este un copil care nu cere nimic. Este un copil care învață că poate aștepta fără să se simtă pierdut. Răbdarea sănătoasă nu rupe voința copilului. O organizează. De aceea, este important să nu cerem răbdare cu rușine sau amenințare. „Nu mai întreba”, „stai cuminte”, „m-ai înnebunit” pot opri comportamentul, dar nu construiesc capacitatea interioară. Mai util este să transformăm așteptarea într-un drum. Cum ajută poveștile Poveștile sunt excelente pentru a le arăta copiilor că lucrurile bune au uneori nevoie de timp. O sămânță nu devine floare într-o zi. Un erou nu ajunge la castel dintr-un pas. O prințesă nu rezolvă totul imediat. Un prieten nu se câștigă într-o clipă. Prin poveste, copilul înțelege ritmul. Nu ca regulă impusă, ci ca experiență trăită. Când un personaj așteaptă, încearcă, greșește și continuă, copilul vede că așteptarea nu este o pedeapsă. Este parte din devenire. Un gând de poveste despre răbdare „Unele lucruri cresc în tăcere. Nu pentru că au uitat să vină, ci pentru că se pregătesc să fie frumoase.” Acest tip de imagine poate liniști copilul. Îi oferă sens acolo unde el simte doar frustrare. Ritualuri mici pentru răbdare Răbdarea se antrenează în situații mici. Așteptăm să se răcească ceaiul. Așteptăm să termine fratele o propoziție. Așteptăm rândul la joc. Așteptăm finalul poveștii. Nu e nevoie să transformăm totul într-o lecție. E suficient să numim procesul. „Acum exersăm așteptarea.” „Știu că e greu, dar uite, reușești.” „Mai avem puțin. Sunt aici cu tine.” Copilul învață mai ușor când simte că nu este lăsat singur în disconfort. De ce contează exemplul părintelui Copiii învață răbdarea și din felul în care noi reacționăm. Când ne văd grăbiți, iritați, mereu pe fugă, absorb acel ritm. Când ne aud oftând la fiecare întârziere, învață că așteptarea este
Citește articolul complet pe Povestișor.ro
Toate articolele educative pentru părinți