Încrederea în sine la copii: cum o construiești prin povești
· Ana Ioana Moldovan
Copiii au nevoie de povești în care să se regăsească, să greșească alături de personaje și să descopere că pot încerca din nou.
Încrederea în sine nu apare din complimente repetate la nesfârșit. Nu apare doar pentru că îi spunem copilului „ești cel mai bun” sau „poți orice”. Ca părinte, am observat că încrederea adevărată se construiește altfel. Mai încet. Mai profund. Se construiește atunci când copilul încearcă, greșește, este susținut și încearcă din nou. Încrederea nu înseamnă să crezi că totul îți va ieși perfect. Înseamnă să simți că poți rămâne cu tine chiar și atunci când nu îți iese. De ce copiii se îndoiesc de ei Copiii pot părea uneori foarte siguri pe ei. Dar, în interior, sunt sensibili la reacțiile noastre. Un cuvânt spus prea apăsat, o comparație, o corectare făcută în grabă pot deveni în mintea lor o concluzie: „Nu sunt bun.” De multe ori, copilul nu spune direct că nu are încredere în el. Spune: „Nu pot.” „Fă tu.” „Nu vreau să încerc.” „O să râdă de mine.” În spatele acestor cuvinte este frica de eșec. Ce are nevoie copilul să audă Încurajarea fără presiune Nu doar „poți”. Uneori, acest cuvânt pune presiune. Are nevoie să audă: „Poți încerca.” „Nu trebuie să iasă perfect.” „Sunt aici, chiar dacă greșești.” „Îmi place cum ai încercat.” Când apreciem doar rezultatul, copilul învață să caute validare. Când apreciem procesul, învață să aibă curaj. Cum ajută poveștile Poveștile oferă copilului modele de curaj imperfect. Un personaj care nu știe totul de la început. Un copil care pornește timid într-o aventură. O prințesă care se îndoiește. Un prieten care greșește, dar nu renunță. Aceste personaje sunt importante pentru că nu par de neatins. Copilul nu are nevoie doar de eroi perfecți. Are nevoie de eroi care se tem puțin, care nu știu sigur, care întreabă, care cad și se ridică. Acolo apare identificarea. Un gând de poveste despre încredere „Nu trebuie să ai aripi mari ca să începi să zbori. Uneori, primul zbor începe cu un pas mic și o inimă care spune: încerc.” Pentru un copil, această imagine poate fi mai puternică decât o explicație lungă. De ce este importantă greșeala Un copil care nu are voie să greșească nu devine mai bun. Devine mai speriat. Încrederea se construiește în prezența unui adult care poate spune: „Ai greșit, dar nu ești greșit.” Această diferență este uriașă. Greșeala este despre ce s-a întâmplat. Rușinea este despre cine crede copilul că este. Poveștile pot separa aceste lucruri într-un mod blând. Personajul face o alegere greșită, învață, repară și merge mai departe. Copilul înțelege: și eu pot. Cum poate părintele susține încrederea Să îi ofere alegeri mici. Să îl lase să încerce. Să nu sară imediat să repare totul. Să îl încurajeze fără să îl împingă. Uneori, cea mai mare dovadă de încredere pe care o putem oferi copilului este să stăm lângă el și să nu facem în locul lui. Să îi transmitem: „Cred că poți încerca. Și sunt aici dacă ai nevoie.” Cum ajută Povestisor.ro Poveștile de pe Povestisor.ro pot deveni oglinzi în care copiii se văd nu așa cum trebuie să fie, ci așa cum sunt: curioși, sensibili, curajoși, uneori nesiguri, dar capab
Citește articolul complet pe Povestișor.ro
Toate articolele educative pentru părinți