Frica de întuneric: cum să o transformi în curaj
· Ana Ioana Moldovan
Cum își înving copiii frica de întuneric prin povești blânde și ritualuri care construiesc siguranță.
Frica de întuneric la copii nu apare brusc, dar când apare, o simți imediat. Într-o seară, copilul care până ieri adormea liniștit începe să ezite. Se uită mai atent în jur, îți cere să mai stai puțin sau îți spune, cu o voce mică, că „e ceva acolo” . Am trecut prin asta de mai multe ori, ca părinte. Nu o dată, nu de două ori. Și de fiecare dată am înțeles același lucru: nu întunericul este problema, ci felul în care copilul îl simte. Frica nu trebuie eliminată. Trebuie înțeleasă și ghidată. De ce apare frica de întuneric la copii Frica de întuneric la copii este o etapă naturală de dezvoltare, mai ales între 2 și 6 ani. Este perioada în care imaginația explodează. Copilul începe să creeze lumi, personaje și povești, dar odată cu ele apar și scenarii care pot deveni înfricoșătoare. În întuneric, lucrurile familiare își pierd conturul. Iar mintea copilului completează ceea ce nu vede. O umbră devine un personaj. Un zgomot devine o prezență. Pentru noi pare simplu, pentru copil este real. Ca părinte, am învățat că explicațiile logice nu ajută aproape deloc în acel moment. Copilul nu caută adevăruri. Caută siguranță. De aceea, în loc să spun „nu ai de ce să te temi”, aleg să spun: „Știu că pare înfricoșător. Sunt aici.” Ce simte copilul în fața întunericului Frica nu este despre întuneric De cele mai multe ori, frica de întuneric ascunde altceva mai profund. Este vorba despre lipsa controlului, despre separarea de părinte, despre acel moment în care copilul rămâne singur cu gândurile lui. Noaptea încetinește totul. Iar în liniște, emoțiile devin mai clare. Am observat că, atunci când nu încerc să „repar” frica, ci doar să rămân lângă copil , intensitatea ei scade aproape imediat. Pentru că ceea ce îl sperie nu este doar întunericul, ci senzația că este singur în el. Puterea poveștilor în gestionarea fricii de întuneric Cum transformă poveștile frica în siguranță Copiii nu procesează emoțiile prin explicații, ci prin povești . Acolo se regăsesc, acolo învață, acolo transformă. Într-una dintre serile în care frica era mai puternică, am inventat o poveste simplă: „Când se stinge lumina, nu apare golul. Apare o lume liniștită, unde trăiesc Păzitorii Nopții. Ei au grijă de visele copiilor și îi protejează până dimineața.” A fost suficient. Din acel moment, întunericul nu mai era un loc periculos. Era un loc cu sens. Această schimbare subtilă este esențială. Copilul nu mai fuge de întuneric. Începe să îl accepte. Citate din povești care liniștesc copilul Poveștile au o forță aparte, mai ales atunci când transmit siguranță și protecție. În cartea cu Prințesa Alba , există un fragment care a rămas cu noi: „Noaptea nu vine să sperie, ci să învelească lumea cu liniște. În întuneric, inimile se aud mai clar.” Într-o altă poveste de seară pe care o spunem des, apare această idee: „Întunericul nu este gol. Este locul unde visele se pregătesc să apară.” Copiii nu analizează aceste cuvinte. Dar le simt. Și ceea ce simt devine real pentr
Citește articolul complet pe Povestișor.ro
Toate articolele educative pentru părinți