De ce copilul pune aceeași întrebare de 20 de ori?
· Ana Ioana Moldovan
Când un copil pune aceeași întrebare de mai multe ori, merită uneori să ne oprim pentru câteva secunde și să ne întrebăm: ce încearcă el, de fapt, să afle?
„Mami, de ce?” Îi răspunzi. Pare că a înțeles, conversația se încheie și fiecare își vede mai departe de ce făcea. După câteva minute însă, întrebarea revine. Îi explici din nou, poate folosind alte cuvinte, iar peste o oră sau chiar a doua zi auzi din nou același lucru: „Dar de ce?” Pentru un adult, situația poate deveni repede frustrantă. Tocmai i-am explicat. Nu m-a ascultat? A uitat? De ce trebuie să răspund din nou? Pentru copil însă, o întrebare nu reprezintă întotdeauna doar o cerere de informație. Uneori încearcă să înțeleagă mai bine ceva ce este încă prea mare sau prea abstract pentru el. Alteori verifică dacă răspunsul rămâne același. Iar uneori, în spatele unei întrebări aparent banale se află o nevoie de siguranță, apropiere sau conectare cu părintele. Copiii nu procesează informația la fel ca adulții Pentru noi, adulții, multe informații noi sunt ușor de integrat pentru că avem deja în minte mii de alte informații de care le putem lega. Un copil încă își construiește însă această hartă a lumii. Fiecare explicație nouă trebuie conectată la lucruri pe care le cunoaște deja, iar uneori procesul nu se întâmplă după o singură conversație. Să luăm o întrebare simplă: „De ce plouă?” Îi explicăm că apa se adună în nori și apoi cade sub formă de ploaie. Răspunsul poate părea suficient. Pentru copil însă, imediat apar alte întrebări: Dar cum ajunge apa în nori? Cum stă acolo? De ce norii nu cad? Unde merge apa după ce plouă? Uneori pare că aceeași întrebare se repetă, când în realitate copilul construiește, piesă cu piesă, o explicație mult mai complexă. Fiecare „de ce?” mai adaugă ceva într-un puzzle care pentru noi este deja complet, dar pentru el abia începe să capete formă. Tocmai de aceea curiozitatea repetitivă nu ar trebui privită automat ca neatenție. De multe ori este exact contrariul: copilul este atât de interesat de un subiect încât continuă să îl exploreze. Uneori copilul știe deja răspunsul. Și totuși întreabă din nou Există însă și situații în care știm foarte bine că micuțul a înțeles. „Mâine merg la grădiniță?” „Da.” Peste jumătate de oră: „Și mâine sigur merg la grădiniță?” Mai târziu: „După ce dorm, mergem la grădiniță?” În acest caz, informația nu s-a schimbat și foarte probabil nici nu a fost uitată. Ceea ce se poate schimba este însă starea emoțională a copilului. Întrebarea reală poate să nu fie „Ce fac mâine?”, ci „Va fi mâine exact așa cum mă aștept?”, „Pot să am încredere că lucrurile vor rămâne la fel?” sau chiar „Este totul în regulă?” Copiii au mai puțin control asupra programului și mediului lor decât adulții. Nu decid când merg la grădiniță, unde locuiesc, când pleacă în vacanță sau ce schimbări apar în familie. În acest context, predictibilitatea oferă siguranță , iar repetarea unei întrebări poate fi una dintre modalitățile prin care copilul încearcă să facă lumea puțin mai previzibilă. De aceea, uneori nu este nevoie de o explicație nouă, ci de o confirmare calmă: „Da, mâine mergem la grădiniță. Te duc eu, ca
Citește articolul complet pe Povestișor.ro
Toate articolele educative pentru părinți