De ce copiii evită regulile și cum îi poți învăța să le respecte
· Ana Ioana Moldovan
Copiii evită regulile când nu le înțeleg sensul. Acest articol arată cum poveștile pot ajuta la formarea obiceiurilor sănătoase.
Ca mamă a trei copii plini de energie, imaginație și personalitate, am trecut prin toate etapele posibile ale parenting-ului. De la explicații calme, la negocieri, la momente în care repetam aceeași propoziție de zece ori pe zi. „Spală-te pe mâini” , „strânge jucăriile” , „nu mai alerga prin casă” . Și totuși, de cele mai multe ori, simțeam că vorbele mele nu ajung unde trebuie. Nu pentru că nu mă ascultau. Ci pentru că nu înțelegeau cu adevărat. Adevărul este că cei mici nu resping regulile din încăpățânare. Ei resping ceea ce nu are sens pentru ei. De ce copiii nu reacționează la reguli Mulți părinți cred că disciplina vine din repetiție și consecvență. Și da, acestea sunt importante. Dar fără înțelegere emoțională, regulile rămân doar niște sunete repetate. Un copil nu gândește în termeni de obligații. Nu are încă structura mentală prin care să spună „fac asta pentru că este corect pe termen lung”. El trăiește în prezent, în joc, în emoție. Pentru copil, regula este o întrerupere. O oprire din ceea ce îi place. De aceea apare rezistența. Nu pentru că vrea să te sfideze, ci pentru că nu vede legătura dintre acțiune și rezultat. Diferența dintre „trebuie” și „vreau” Am observat ceva esențial în relația cu copiii mei. De fiecare dată când spuneam „trebuie să faci asta”, apărea rezistența. De fiecare dată când reușeam să transform acel „trebuie” într-un „vreau”, totul devenea mai simplu. Copiii nu sunt motivați de obligație. Sunt motivați de sens, poveste și identificare. În momentul în care o acțiune devine parte dintr-un joc sau dintr-o poveste, nu mai este percepută ca o regulă. Devine alegere. Aici se schimbă totul. Puterea poveștilor în educația copiilor Poveștile sunt limbajul natural al copilăriei. Prin ele, copiii înțeleg lumea, emoțiile și consecințele. Când un copil ascultă o poveste, nu doar aude. El trăiește. Se proiectează în personaj. Simte ceea ce simte eroul. Învață fără să i se spună direct că trebuie să învețe. Într-una dintre seri, după ce am citit împreună o poveste din universul lui Pălucă Fănică, băiatul meu cel mic m-a întrebat foarte serios dacă bacteriile chiar pot invada un oraș. Nu era speriat. Era curios. În acel moment am înțeles că povestea făcuse deja ceea ce nici zece explicații nu reușiseră. La un moment dat, în carte apare o replică care mi-a rămas în minte și care spune totul despre cum gândesc copiii: „Eroii nu sunt întotdeauna cei mai înalți și mai puternici oameni. Eroii trebuie să aibă o inimă mare.” Copiii nu vor să respecte reguli. Vor să fie eroi. Cum transformi regulile în experiențe În loc să impui reguli, încearcă să creezi contexte. De exemplu, în loc de „spală-te pe mâini”, povestea devine „hai să vedem dacă învingem bacteriile azi”. În loc de „strânge jucăriile”, devine „hai să salvăm camera înainte să vină haosul” . Poate părea un detaliu mic, dar pentru copil este o diferență enormă. Pentru că nu mai face ceva pentru tine. Face pentru poveste. Copiii mei au început să co
Citește articolul complet pe Povestișor.ro
Toate articolele educative pentru părinți