Cum înveți copiii să ajute și să coopereze prin povești
· Ana Ioana Moldovan
Copiii învață cooperarea prin experiență, nu reguli. Află cum pot deveni empatici și dornici să ajute.
Cum îi înveți pe copii să ajute și să coopereze prin povești ilustrate Ca părinte, am descoperit că dorința de a ajuta nu apare din „trebuie” , ci din sens. Copiii vor să participe, să contribuie, să simtă că ceea ce fac contează. Atunci când nu o fac, nu este pentru că nu vor, ci pentru că nu văd încă legătura dintre acțiune și impact. La început, încercam să obțin cooperarea prin explicații și repetiții. „Ajută-l pe fratele tău”, „strânge după tine”, „hai să împărțim”. Funcționa uneori, dar superficial. În momentul în care presiunea dispărea, dispărea și comportamentul. Schimbarea reală a venit când am început să combin două lucruri simple, dar extrem de puternice: poveștile și implicarea reală în viața de zi cu zi. De ce copiii nu cooperează atunci când li se cere Un copil mic nu refuză cooperarea din egoism. Refuză pentru că încă învață cum funcționează lumea. El nu vede natural perspectiva celuilalt. Nu înțelege spontan ideea de „împreună” dacă nu o trăiește concret. Pentru el, „ajută” este un cuvânt abstract. Când îi cerem direct să coopereze, îi cerem, de fapt, să facă un salt de dezvoltare fără context. De aceea apare rezistența. Copiii învață cooperarea atunci când au un rol real Un lucru pe care l-am învățat în timp este că cei mici vor să fie implicați. Vor să facă lucruri „adevărate”, nu doar să fie corectați. Când le oferi un rol clar, adaptat vârstei lor, apare o schimbare imediată. Nu mai sunt „cei care trebuie să asculte”, ci devin parte din proces. Un copil care duce o lingură la masă, care ajută la strâns sau care contribuie la o activitate mică nu doar execută. El simte că aparține. Și din acest sentiment apare cooperarea autentică. De ce poveștile sunt cheia Poveștile creează puntea dintre ceea ce spunem și ceea ce copilul poate înțelege. Prin ele, copilul vede comportamente în acțiune. Nu i se spune „trebuie să ajuți”. Vede un personaj care ajută și observă ce se întâmplă. Simte consecințele. Simte relațiile. Simte impactul. Și, cel mai important, se identifică. Într-o seară, citind din „Prințesa Alba și Berzele Fermecate” , am realizat cât de natural este construită ideea de cooperare în poveste. Nimic nu se întâmplă izolat. Fiecare personaj contribuie într-un fel sau altul. Lumea nu este salvată de un singur erou, ci de o rețea de acțiuni mici, care se leagă între ele. La un moment dat, mesajul devine foarte clar: „Nimeni nu poate reuși singur, dar fiecare poate face o parte.” Aceasta este exact lecția pe care copiii au nevoie să o trăiască, nu doar să o audă. Cum apare cooperarea prin identificare Când copilul ascultă o poveste, nu analizează. Trăiește. Devine personajul. Îi preia emoțiile. Îi preia alegerile. Și, fără să își dea seama, începe să modeleze comportamentul. Am văzut asta în mod concret acasă. După câteva seri în care am citit povești în care personajele colaborau, au început să apară schimbări mici, dar reale. Unul dintre copii a început să ajute fără să i se ceară. Altul a spus, spontan, „hai să facem împreu
Citește articolul complet pe Povestișor.ro
Toate articolele educative pentru părinți